De cand scriu mai mult pentru mine, mi-am dat seama ca aproape totul se leaga intr-un fel sau altul de copilaria mea. Cat de mult conteaza primii ani de viata!

Imi amintesc ca a fost o vreme in copilaria mea cand era nebunia cu telenovela Clona. Ne uitam, povesteam a doua zi la scoala daca “ai vazut ce a facut Jade” sau “ce frumos e Lucas”.

Multi ani mi-am imaginat cum pe fetita mea o va chema Khadija. Nu prea e o idee buna sa te cheme Khadija si sa fii romanca. Dar asta e alta poveste 🙈

Pe langa faptul ca intriga telenovelei mi-a atras toata atentia si stateam ochi si urechi in fata televizorului, am prins drag si de limba portugheza. Iar dragostea pentru limba asta a ramas pentru totdeauna. Si pentru Clona la fel, am mai prins cateva reluari si m-am uitat cu la fel de mare interes.

Apoi am descoperit Duolingo si am inceput sa iau lectii online de portugheza, mai ales ca stiam ca urmeaza o vacanta in Portugalia. Trebuia sa stiu mai mult de doua cuvinte.

Am fost in Lisabona si Algarve, am auzit limba vorbita la ea acasa, mi s-a parut si mai tare sa stii sa o vorbesti si tot am ramas asa cu o parere de rau ca eu nu o stiu.

Si am dat de un anunt cum ca Ambasada Braziliei la Bucuresti tine cursuri de limba portugheza. M-am inscris, m-au acceptat si deja sunt la a cincea ora.

Cursul pe care-l fac eu, adica acela de incepator, este predat de Zauder Castro, brazilianul care ne vorbeste cu mare pasiune despre tara lui si despre cultura.

Am trecut de alfabet, de cateva cuvinte simple, iar acum suntem la timpuri si conjugari. Abia astept sa pot lega cateva propozitii si sa nu ma mai simt ca un copil care invata sa spuna “mama”, “tata”, “papa”, “caca”, nu neaparat in ordinea asta 😄

Multumesc, Clona si Ambasada Braziliei 👍

PS: Hai ca stiu ca si voi v-ati uitat la Clona, asa ca dati un play 🎼 Eu inca stiu versurile.