Am tot amanat sa scriu despre Lisabona pentru ca imi apar in fata 3 persoane care mi-au spus ca e orasul lor preferat, iar pentru mine nu a fost chiar asa, desi ma asteptam sa fiu uimita si sa imi doresc sa raman acolo.

Sa nu fiu inteleasa gresit, mi-a placut Lisabona, insa nu mi-a lasat impresia de “aici m-as muta si maine”, cum e cazul Barcelonei.

Poate ca m-au deranjat traficantii de droguri, mult prea agasanti, care se tineau dupa tine si iti ofereau de la marijuana, la cocaina, pana la Viagra. Oricum, acest articol cu siguranta nu e unul negativ 💃 Si ca sa vedeti ca mi-a placut Lisabona, dati un play si veti vedea o fata fericita, cu zambetul mereu pe buze.

Lisabona se afla de multa vreme pe wishlist-ul meu si ma bucur ca am reusit sa o intalnesc si sa ii descopar cartierul Alfama, foarte colorat de graffiti-uri si totodata cel mai vechi cartier al capitalei Portugaliei. Cel mai bine e sa te pierzi pe stradute si sa te lasi plimbat agale printre cladirile pline de istorie si povesti spuse la balcoane inca de prin secolul al 16-lea.

Podurile mari peste raul Tagus sunt impresionante, in special Ponte 25 de Abril, care este considerat fratele mai mic al podului  Golden Gate din San Francisco. Nu stiu cum, da’ scarile din fata raului Tagus, chiar de langa Praca do Comercio, au devenit preferatele mele, atat ziua, cat si noaptea. Susurul apei si lumea multa asezata turceste la poalele raului, ascultandu-i suieratul fara alte griji, m-au determinat sa le vizitez in toate cele trei zile petrecute in Lisabona.

E o capitala de talie mijlocie, nu foarte mare, dar transportul in comun e bine pus la punct, insa noi am preferat sa o descoperim la pas, cu toate ca am mai apelat din cand in cand si la metrou. Aa, nici taxiurile nu sunt foarte scumpe.

Foarte mult mi-am dorit sa merg in Sintra. E o calatorie de 40 de minute din Lisabona cu trenul. Stiam de Pena Palace si voiam neaparat sa vad castelul colorat ce face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Imediat ce ajungi in gara, sunt tot felul de autobuze care te duc la mai multe obiective turistice si costa 18 euro calatoria dus-intors. Noi am preferat sa urcam muntele, vreo 3 kilometri, pe jos. Aventura 🙂

Lisabona are de toate, dar cel mai mult mi s-a parut ca are culoare. Peretii sunt desenati, usile sunt de diferite marimi si culori, gresia si faianta te indeamna sa ramai cu ochii atintiti asupra lor, totul e culoare. Aa, si strazi mici si stramte, plus usi minuscule la intrarile in asa zisele blocuri.

Si nu numai strazile sunt pline de culoare, ci si viata din “Ocenario de Lisboa”, unde am luat contact cu lumea acvatica din toate cele 5 oceane ale lumii cu un bilet de intrare care a costat 17 euro de persoana. A meritat vizita 🐬

Cred ca trei zile nu au fost de ajuns pentru Lisabona, insa pana cand ne vom revedea, visez la cateva zile si-n Porto, iar rucsacurile abia asteapta sa fie din nou utile 😍