9.03.2020 – marea zi in care testul mi-a iesit pozitiv 🙂 Testul de sarcina, nu covid. In Romania, lucrurile inca erau calme la acea data.

Cumva, am simtit ca sunt insarcinata, dar n-am vrut sa ma entuziasmez prea mult pentru a nu suferi o dezamagire, in conditiile in care noi ne doream foarte mult un bebe. Furnicaturi in burta, crampe, intarzierea ciclului menstrual cu 6 zile, iar in a saptea zi n-am mai rezistat si am facut testul. Uraaaa!

M-am bucurat ca a fost in martie pentru ca atunci e ziua lui Tzumpy si chiar nu stiam ce cadou sa ii iau. Am reusit sa-i fac cea mai mare surpriza 😍

Ok, acum sa povestesc putin pe capitole toata perioada asta pana la 6 luni de sarcina, pe care le-as imparti asa:

1. Covid-ul mi-a stirbit bucuria
2. Nu m-am simtit insarcinata pana la aproape 5 luni
3. Sunt foarte insarcinata acum

Covid-ul mi-a stirbit bucuria

S-au intamplat multe evenimente nefericite in epidemie, pe care nici nu are rost sa le amintesc pentru ca le stim cu totii. Insa eu o sa vorbesc din punctul meu de vedere, despre experienta mea personala.

➡ Coronavirusul mi-a furat din bucuria de a deveni mama.

➡ Nu am putut sa merg la Galati sa-mi anunt familia de sarcina, a trebuit sa o fac printr-un video call, iar parintii mei nu au avut conexiune buna si nu am putut sa le vad reactia, doar le-am auzit-o. Un mare fail, dar le-am simtit emotia si bucuria. Mama tot repeta “serios, Dia?”, iar tata amutise. Dar mi-am petrecut ziua de nastere la tara, zi in care am implinit si 5 luni de sarcina.

➡ Nu am putut sa ma vad cu prietenele mele sa le dau vestea cea mare.

➡ Tzumpy nu are cum sa ma insoteasca la niciun control, tot din cauza coronavirus; merge cu mine, dar ma asteapta in masina, nu poate sa vada pe viu ce inseamna evolutia bebelusului la ecografie. La cum se prezinta lucrurile acum, sigur voi fi singura si la nastere, fara nimeni apropiat langa mine 🥺

➡ Nu am avut cum sa ne luam nicio vacanta sa putem spune peste ani de zile ca “atunci cand aveai tu 5 luni in burtica, noi am fost in….”. Daca n-as fi fost insarcinata, as fi plecat in perioada asta, dar sunt responsabila si pentru bebelina, nu doar pentru mine. Si cel mai tare mi-e teama de gandul ca as putea ramane blocata pe undeva.

➡Am stat 3 luni in casa, fara plimbari in parc, fara vizite, fara familie, fara prieteni. Doar noi si multe conferinte zoom. Deci da, fuck you very much, coronavirus.

A nu se intelege ca primele mele luni de sarcina au fost dificile sau ca eu am fost trista; nu, nicidecum, doar ca in mintea mea perioada de sarcina arata altfel, nu inchisa in casa, departe de oamenii dragi.

Nu m-am simtit insarcinata pana la aproape 5 luni

De la inceput si pana acum, am avut parte de o sarcina usoara. Bineinteles ca nu am trecut ca Voda prin loboda, am avut si eu zile si zile, dar nu mi-a fost rau incat sa iau o pauza de la munca, sa zac in pat sau sa ma transform. Am fost tot eu, normala, activa, relaxata. Chiar ma gandeam la faptul ca relaxarea mea de zi cu zi, calmitatea, rabdarea si optimismul au influentat sarcina, sa fie una usoara, iar eu sa nu-mi schimb stilul de viata.

Intr-adevar, am inceput sa mananc mai mult, sa am grija la alimentatie, sa ma cantaresc la cateva zile sa vad daca bebelina creste. Insa trebuie sa recunosc ca uitam uneori ca sunt insarcinata. Burta nu prea crescuse, stari de greata n-am avut, am dormit in pozitiile mele preferate pana pe la 4 luni, cum ar veni no stress. Eh, de cand a inceput sa apara burtica, insomniile, respiratul greoi, lucrurile s-au schimbat.

Sunt foarte insarcinata acum

Am deja 6 luni de sarcina. Sunt in continuare activa, muncesc la fel de mult, sunt puternica si optimista, dar au aparut mici schimbari pe care le simt. Adorm greu, spre deloc, nu-mi gasesc pozitie de somn, oricat de mult as incaleca acea perna de gravida, dau cu mopul in casa pe reprize si cu pauze. De fapt, orice activitate casnica as face, simt nevoia de pauze. Iar scarile pana la etajul 4 ma cam termina. Le urc cu pauza si pe ele. Burta e mare, bebelina da din maini si din picioare, isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult. Iar noi ne dam seama ca e foarte real totul si ca in curand o sa o intalnim pe fetita noastra mult asteptata si dorita 💗

 

PS: nu-s nici disperata sa citesc carti despre parenting si articole online. Nu spun ca e rau sa faci asta, doar ca eu am simtit nevoia sa ma informez punctual, nu sa ma incarc cu informatii si ganduri. Nu am luat haine pentru bebe, nu i-am pregatit camera, nimic. Deocamdata am grija de bebelina prin faptul ca merg la toate controalele la Femme Boutique, am facut toate analizele posibile, iau vitamine si, oricand am vreo dilema, doamna doctor Ioana Dragan imi da informatia corecta.

 

Pfiu, si uite cum am asternut pe blog prima mea postare despre sarcina 😍 #tobecontinued