Oook, mi-am spus. Hai sa facem asta! Sa scriu si despre carti adica 📚

Sunt intr-o perioada in care devorez carti. La propriu! Nu stiu daca este o performanta, dar pentru mine da, am ajuns sa citesc o carte de 500 pagini in doua zile. Bineinteles, asta inseamna stat pana pe la 3 dimineata cu veioza aprinsa.

Am o adevarata colectie de screenshot-uri cu recomandari de carti de pe Instagram si Facebook, de asta am un teanc inca neatins acasa.

Dar asa cum spuneam ca ma hranesc cu lecturi, imi dau seama ca uit personajele din cartile trecute sau mai degraba mi se invalmasesc. Si ca sa nu se intample asta si sa tin cumva, mai mult pentru mine, o evidenta, am decis sa fac mici recenzii pe blog despre cartile citite. Si chiar mi-as dori ca mai multa lume sa citeasca. Deja Cristina, prietena mea, spune ca am influentat-o pozitiv si ca acum a redescoperit cititul datorita mie ❤

Citesc dezordonat, nu am o ordine, eu stiu, dupa perioade, genuri sau stiluri.

Iar acum tocmai am inchis ultima pagina din cartea “Cina cu Picasso” de Camille Aubray. Mi-a placut foarte tare.

Realitatea s-a impletit cu fantezia, iar rezultatul este unul fabulos. Recunosc ca stiam cateva chestii despre Picasso, dar nu atat de multe, iar cartea m-a determinat dupa primele pagini sa fac un research mai profund despre viata si cariera marelui artist.

Vorba spune ca “Dragostea trece prin stomac”. Ei bine, in carte sunt multe momente culinare imbinate cu povesti de dragoste, unele aventuri, iar altele de durata si cu sentimente frumoase implicate.

Odine, personajul principal in jurul caruia se tese intreaga actiune, demonstreaza ca femeile sunt puternice, se pot ridica in picioare de mai multe ori si ca dragostea pentru familie poate rezista in timp. Julie, fiica lui Odine, este partea sensibila, slaba, care se supune barbatului si nu iese din cuvantul lui. Pe cand Celine, fiica lui Julie si nepoata lui Odine, este hotarata, independenta si stie sa isi urmeze instinctele, cu toate ca multa lume a dezamagit-o de-a lungul timpului.

Dar Picasso? Ce-ar mai fi de spus despre el..Well, eu una n-am stiut ca a “vrajit” atatea femei si ca pe unele le-a adus in pragul nebuniei, doua dintre ele chiar s-au sinucis.

Bineinteles ca, in timp ce citeam, am inceput sa caut numele localitatilor pe net si astfel sa imi pun si Coasta de Azur pe wishlist, mai ales ca cea italiana, Coasta Amalfi, mi-a placut la nebunie.

Daca vreti sa aflati mai multe despre Picasso, despre cum erau tratate femeile in anii 30-80 in Franta si America, sa descoperiti retete autentice frantuzesti si sa reveniti in acelasi timp in prezent prin actiunile care se desfasoara in zilele noastre, va recomand cu drag aceasta carte. Eu greu am lasat-o din mana.

Am cumparat cartea de aici.