Primul meu zbor – terifiant si foarte placut

Am iesit din tara prima data in 2004, cand aveam 15 ani, insa a fost o vacanta de doua saptamani in care am mers cu masina pana in Florenta. Nu mai stiu exact cat am facut, probabil vreo 24 ore, dar n-a fost atat de obositor. Italia e mai aproape.

In 2010 am plecat tot cu masina in afara tarii, de data asta pana in Madrid. A fost de-a dreptul chinuitor. Trei zile pe drum, ceva de genul, cu un singur sofer.  Nu-mi mai simteam picioarele, spatele, fundul, a fost groaznic 😫

Imi amintesc ca la inceput m-am bucurat pentru ca treceam prin mai multe tari, Ungaria, Slovenia, Italia, Franta si apoi Spania. Dar dupa ce am trecut de Italia si eram oarecum abia la jumatatea drumului, mi-a trecut si entuziasmul si au inceput furnicaturile prin tot corpul.

Ideea e ca am stiut de pe drum ca la intoarcere nu voi mai veni cu masina, n-as fi suportat din nou un drum atat de lung intr-o perioada scurta.

Dupa doua luni in Madrid, perioada in care am si muncit, am scris despre asta aici si aici, mi-am cumparat biletul de avion de intoarcere in Bucuresti.

Numai ca eram singura, era primul meu zbor si a fost un pic terifiant. Stiam ca o sa imi placa si nu o sa imi fie frica de inaltime, problema mea era sa nu intru in alt avion, sa nu ma fac de rusine pe la check in, sa nu ma descurc cu bagajele, vreo 99 de probleme aveam la fel ca Jay Z. De fapt era vorba despre teama de necunoscut.

Care erau sansele ca in acelasi avion sa mearga o persoana cunoscuta?

Am ramas uimita cand la coada de check in m-am intalnit cu o persoana cu care am copilarit pe ulita bunicilor. Mai zburase de cateva ori, stia ce si cum, iar eu m-am tinut dupa ea. Pe vremea aia, la Wizz Air nu erau bilete cu loc, te asezai unde prindeai, asa ca am stat langa ea, dar la geam (acum e locul meu preferat, tre’ sa am unghi bun cand privesc visatoare norii).

sky-porn

Acum ador sa zbor, imi plac in special senzatiile pe care ti le dau decolarea si aterizarea 😅Desi ma gandesc in timpul zborului ca daca e sa se intample ceva, clar mori. Eu ma uit si la tot felul de documentare despre cele mai mari dezastre aviatice si sunt abonata si la cateva site-uri care numai despre asta vorbesc. Dar nu ma impiedica sa zbor, e una dintre cele mai importante inventii ale omenirii si e tare de tot ca si eu ma pot bucura de ea.

PS: Sper si dupa un zbor de 10 ore sa fiu la fel de incantata ✈️

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s