Din seria cizmarul fara cizme, am scris foarte mult pentru alte proiecte, dar pentru blogul meu nu am mai facut-o de prea multa vreme. Si imi place sa scriu, sa astern aici povesti personale. Asa ca m-am pus pe scris 😊

Am ramas datoare cu un articol despre “cum am reusit sa o dezvat pe Zaira de suzeta”. Multe mame cu care vorbesc pe Instagram m-au rugat sa impartasesc experienta noastra. Asa ca o voi face in randurile de mai jos.

De cand a aparut suzeta in viata Zairei,  am incercat sa i-o dau doar la somn, sa fie clar pentru ea ca primeste “suzi” doar cand e timpul de nani, sa fie o asociere cu somnul. Nu am apelat la suzeta cand plangea si nici n-am lasat-o cu suzeta in gura cand se juca, de exemplu. Nu am vrut sa fie extrem de dependenta de ea. Si, cu toate astea, a cam fost. Nu adormea deloc daca nu avea suzeta in gura si “puta” in brate. “Puta” fiind paturica 😅

Inainte sa faca doi ani, cam cu o luna inainte, am inceput sa ii spun in fiecare zi, chiar de mai multe ori, acelasi text. “Zaira, in curand faci doi ani si suzi o sa plece la alt copil, la un bebe care are nevoie de ea. Tu ai crescut si suzi iti strica dintii”. Imi spunea “Da, suzi dinsii”. Era foarte atenta la ce-i spuneam, i-am aratat dintii, ne-am uitat in oglinda. Am creat o intreaga poveste.

Si o luam de la capat cu textul a doua zi. Apoi am mizat mult pe faptul ca vom face asta cand o sa se simta ea pregatita. I-am repetat “e decizia ta cand renunti la suzi; tu stii deja ca suzi nu mai e buna, strica dintii”. Imi raspundea “da, suzi pusin”.

Parea ca suntem pe drumul cel bun. Nu mi-am dorit sa recurg la tertipuri prin care sa ii bag suzeta in ceva neplacut la gust (sare, lamaie, piper, cum mi s-a mai recomandat). Am vrut sa fie un proces constient si lin.

Dar ne-a luat 3 luni pana am reusit sa scapam de suzi.

Eram la parintii mei si suzi era in pat. Dintr-odata, Zaira spune: “Nu suzi, suzi nu buna. Ia bucu”. A decis singura ca suzi nu e buna si sa o ia bunicul din pat.

Tata a fost pe faza, a luat-o si a i-a confirmat: “Daaa, suzi nu mai e buna. Suzi pleaca. O duc chiar acum afara”.

Ma asteptam sa fie foarte greu seara la somn, sa o ceara pe suzi, lucru care s-a si intamplat de altfel, doar ca a fost si foarte intelegatoare.

Si am inceput: “Zaira, stii ca ai decis singura ca nu o mai vrei pe suzi. A luat-o bucu si a dus-o la bebe”.

Cu tristete mi-a spus: “daa, suzi a pecat” si a inceput sa planga. I-am fost alaturi, i-am spus ca o inteleg, e o despartire grea, dar ca o sa fie bine.

Trei nopti a cerut-o pe suzi la somn, am repetat povestea si apoi “suzi” a devenit o gluma. Isi mai amintea din cand in cand de ea si spunea “suzi”, iar eu ii ziceam “Ai facut o gluma?” si incepeam sa rad. Si radea si ea. “Daaa, suzi gluma”.

Sunt extrem de fericita de cum a decurs tot procesul de despartire si de faptul ca Zaira este un copil care este atent la povesti, la ce inseamna, le intelege. Am vorbit mult cu ea, i-am explicat mereu tot ce facem si cred ca a ajutat.

Sper sa aveti experiente usoare si copii intelegatori ❤️