Stiti intrebarile alea de oracol de genul “Care este cartea preferata, actorul preferat, floarea preferata..etc”? Ei bine, am completat multe oracole in copilarie, iar la intrebarea “Care este tara preferata”, raspunsul meu era mereu acelasi: India.

Poate de la filmele de la Bollywood vazute la tv, poate de la un material urmarit la Teleenciclopedia despre India si Taj Mahal, cert e ca in copilarie si adolescenta am sustinut sus si tare ca India este tara mea favorita. Acum topul este altfel, mai ales ca mi-l schimb in functie de tarile vazute prin ochii mei, nu de la tv sau din poze.

Am facut introducerea asta despre India pentru ca recent mi-a cazut in brate o carte recomandata numita “Dincolo de frumusetea perena”, scrisa de Katherine Boo.

Katherine este o jurnalista de investigatie care a petrecut 4 ani prin mahalaua din Mumbai, mai precis in Annawadi, o asezare cu 3000 de oameni, improvizata la marginea orasului, chiar langa aeroport si langa hoteluri de lux. Inca de la inceput s-a accentuat ideea de diferente majore intre clasele sociale din India, acestea fiind la extreme, pe de o parte cei saraci lipiti pamantului, iar de cealalta parte cei bogati.

Oameni saraci si batuti de soarta sunt peste tot in lume, dar in India parca nivelul lor de trai este execrabil, insa din pacate nu prea au variante, asta e normalitatea lor.

Cartea m-a cam pierdut la inceput, asta din cauza ca am avut de-a face cu multe nume si cumva nu mai tineam sirul, dar apoi le-am invatat si am urmarit cu atentie povestea fiecaruia, captivandu-ma realitatea dura prin care trec indienii din mahala in fiecare zi si noapte.

Ziua se chinuie sa faca bani pentru mancare, strangand gunoaie sau furand fier, iar noaptea, cand ar trebui sa se odihneasca, sunt muscati de sobolanii care misuna prin acele colibe in care locuiesc.

Cu toate astea, sperantele nu le lipsesc, ci sunt constienti ca pot iesi din mizerie, la propriu, prin invatatura sau prin a se implica in politica, una la fel de corupta ca in Romania.

Annawadi

Mahala

Viata in mahala nu este deloc usor, frumoasa nici pe departe, iar rautatea intre vecini este la cote inalte.

Katherine Boo a luat sute de interviuri oamenilor din mahala pentru a scrie cartea, la inceput fiind privita cu reticenta si primind raspunsuri scurte, iar mai apoi locuitorii din Annawadi s-au obisnuit cu ea si cu nenumaratele ei intrebari. Am citit intr-un interviu ca banii de pe urma cartii se duc catre comunitatea din mahala, in special in educatie. Mi se pare foarte frumos gestul, fiind inca un motiv in plus sa descoperiti o realitate crunta din India si sa cumparati cartea, care poate fi gasita aici.