Eu am fost crescuta de bunici. Fiind nascuta in ’89, mama a inceput munca la trei luni dupa nastere. Asa ca mamaia m-a preluat si a avut grija de mine; bineinteles, parintii mei au fost foarte prezenti in copilaria mea. Acum, bunicii mei din partea mamei au devenit strabunicii Zairei. Sunt batrani, bolnavi, cu pungi de pastile langa perna, merg greu, sunt neputinciosi in multe cazuri. Daaar, Zaira a starnit in ei o dorinta de a mai trai, de a fi prezenti in viata ei. Vorbesc des cu bunicii mei la telefon, iar ei sunt extrem de incantati cand Zaira scoate un sunet de parca le-ar transmite ceva. Ieri, cand am vorbit cu ei, mi-au spus amandoi: “Nu mai vrem sa plecam dincolo, vrem sa ne bucuram de Zaira, sa o vedem cum alearga la vara prin ograda noastra”. Mi-au dat lacrimile si m-am gandit la cat de norocosi suntem ca inca ii avem alaturi de noi, ca traiesc si ca fetita noastra le-a dat pofta de viata. Tocmai de asta o sa o duc pe Zaira cat mai des sa stea la bunici si strabunici, sa simta si ea dragostea lor, sa fie crescuta in multa iubire asa cum am fost si eu ❤️
The Hat Wanderer 