Acum in timp ce scriu acest articol imi vine sa fac misto de mine. Eram convinsa ca le stiu eu pe toate tinand cont ca am mai fost o data insarcinata si ca nu o sa fiu deloc surprinsa. Dar cea de-a doua sarcina m-a cam dat peste cap. Total diferita de prima.
Prima sarcina pentru mine a fost o experienta foarte usoara, nu mi-a schimbat stilul de viata, am mancat orice, am fost mega activa, am fost EU 100%. Eh, cand am decis sa avem si al doilea copil, in mintea mea era foarte clar: o sa fie la fel ca la prima sarcina, fara probleme.
Dar de unde?!
A doua sarcina m-a lovit cu de toate si am avut zile cand m-a pus la pat. Stari de rau, greata, somnolenta, doar cateva feluri de mancare acceptate etc. Primele 3 luni au fost foarte grele pentru mine. Acum, privind in urma, imi dau seama cat de rau mi-a fost si cat de tare am incercat sa ma tin pe picioare. Frica cea mai mare ca nu cumva sa o tin asa toate cele 9 luni.
Ma trezeam si vomitam. Mi-era foame incontinuu si nu puteam sa mananc mare lucru. Frigiderul era cel mai mare dusman. Numai gandul ca urmeaza sa-l deschid imi provoca stari de greata. In supermarket nu puteam sa merg. Simteam un miros care nu-mi facea bine si ma lua cu rau. Somn cat cuprinde. As fi dormit de cateva ori pe zi daca as fi putut.
Dar bineinteles ca am muncit in acea perioada, am avut grija de Zaira si nu am putut sa zac in pat cum simteam de fapt sa fac. Chiar ma gandeam la prietenele mele carora le-a fost rau in sarcina. Imi amintesc ca empatizam cu ele, dar nu am inteles exact prin ce trec si cat de greu le-a fost de fapt. Acum stiu.
Meniul meu a aratat cam asa timp de 3 luni: cartofi copti, compot cat mai acru, muraturi, varza cruda, morcovi, bulion pe paine, grapefruit mult.
Dar au trecut cele 3 luni dificile si acum sunt bine la 6 luni. Insa diferentele sunt mari.
La sarcina cu Zaira a inceput sa mi se vada burta pe la 6 luni asa, acum deja am o burta de 9 luni. Mult mai mare, mai greoaie sunt, mai dificil cu respiratul. Ma simt la 6 luni de parca as avea 9 luni. Caldurile astea de vara torida ma termina. As dormi cu aerul conditionat in brate. Insomniile iar sunt dese si greu de dus cand ai deja un copil mega energic.
Ce sa mai! Concluzia e ca lucrurile au stat foarte diferit de cum imi imaginam eu, dar cumva am reusit sa ma acomodez cu noua realitate si sa incerc sa fac fata cat mai bine pot.
PS: abia astept sa nasc 😊
The Hat Wanderer 